Au fost destul de multe momente zdrobitoare în jocurile non-horror. Iată o privire la unele dintre cele mai bune exemple.

Pentru un joc video Star Wars, Knights of the Old Republic 2: The Sith Lords este o experiență surprinzător de înfiorătoare. Din momentul în care începe jocul, jucătorii sunt inundați de un sentiment palpabil de groază. Ei se trezesc în interiorul unei instalații miniere îndepărtate ai cărei locuitori au fost aproape toți sacrificați.

Momentul cel mai de teamă este, totuși, atunci când jucătorul se întâlnește față în față cu Darth Sion. Acesta din urmă este un cadavru care umblă îngrozitor, cu foarte puțină umanitate. Când Sion se confruntă cu jucătorul, camera își schimbă unghiurile către o fotografie lungă a unui hol care pâlpâie, unde o figură poate fi văzută. Încet, camera mărește, dezvăluind răufăcătorul macabru. Este o scenă înfricoșătoare, mai ales pentru un copil!

Muzeul Vrăjitoriei – Fallout 4

Se știe că seria Fallout se plimbă în misiuni secundare cu tematică de groază. În Fallout 4, jucătorii sunt trimiși să investigheze Muzeul Vrăjitoriei, ca parte a misiunii „The Devil’s Due”. Din momentul în care jucătorii ajung la fața locului, este clar că ceva nu este în regulă.

Interiorul este întunecat și dărăpănat. Manechine înfiorătoare în diverse ipostaze sunt împrăștiate prin camere. De sus se aud zgomote ciudate, nevăzute. Imaginația jucătorului este lăsată să fugă, nu sunt sigur ce se întâmplă. În cele din urmă, acele temeri nebuloase devin realitate atunci când o gheară gigantică a morții se dezvăluie a fi vinovată.

Băiatul tăcerii – Bioshock Infinite

Bioshock Infinite este o pasăre diferită în cadrul propriei sale francize. A renunțat la aproape toate elementele de groază care au caracterizat cele două intrări anterioare în favoarea unui stil mai orientat spre acțiune. Cu toate acestea, o secțiune a jocului este cu siguranță menită să fie înfiorătoare. Explorarea lui Booker a întunericului și prevestitor Comstock House este singurul segment înspăimântător dintr-un joc care altfel nu este înfricoșător.

Cel mai ciudat dușman întâlnit în această locație este Băiatul Tăcerii. Prevăzuți cu un corn gigantic în loc de cap, acești inamici nu pot fi luptați direct. În schimb, ei alertează alți inamici despre locația lui Booker. Poate cea mai terifiantă scenă dintre toate este atunci când Booker găsește un Băiat al Tăcerii stând direct în spatele lui după ce a deblocat liftul. Un vaiet străpungător însoțește jumpscare.

Scena holului – Metal Gear Solid

Metal Gear Solid este unul dintre cele mai apreciate jocuri video stealth din toate timpurile. În rolul Solid Snake, jucătorii trebuie să se strecoare printr-o instalație nucleară masivă în timp ce încearcă să oprească o bandă de teroriști nemilos. Este un thriller de spionaj în esență, nu un spectacol de groază macabru.

Cu toate acestea, există o scenă care este de fapt destul de înfricoșătoare, ca să nu mai vorbim de violentă. La un moment dat, fanii vor fi martorii unui grup de cadavre însângerate împrăștiate pe un hol. Un supraviețuitor gâgâiește „este o fantomă” înainte de a expira. Este cu siguranță una dintre cele mai șocante și mai brutale scene din joc, una care forțează jucătorul să stea mai aproape de marginea scaunului său.

Man-Bat Says Hello – Batman: Arkham Knight

Galeria de necinstiți a lui Batman conține o parte echitabilă de lucruri ciudate. În Arkham Knight, Batman se înfruntă atât cu vechii cât și cu noii dușmani în ultima parte a trilogiei. Un răufăcător, în special, își face debutul în cel mai posibil atac de cord.

În trilogia Arkham, principalul mijloc de transport al lui Batman este pistolul lui de luptă. Este o acțiune care va fi desfășurată de mii de ori de-a lungul unui joc fără incidente, amângând jucătorii într-un fals sentiment de securitate. Asta până când Man-Bat este eliberat. Când se întâmplă asta, data viitoare când jucătorii se luptă pe un acoperiș pot fi tratați cu o surpriză uimitoare din partea ciudatului blănos.

Casa Ororilor – Skyrim

Multe adjective pot fi folosite pentru a descrie The Elder Scrolls 5: Skyrim, dar „înfricoșător” de obicei nu este unul dintre ele. Ca un RPG fantastic, temele și mecanica jocului nu sunt orientate spre a-l face pe jucător să se simtă vulnerabil și speriat. Dimpotrivă, de fapt. Dragonborn este extrem de puternic, capabil să lovească orice dușman.

Cu toate acestea, căutarea „The House of Horrors” din Markarth invocă un sentiment de neputință, oricât de trecător ar fi. Jucătorul este închis într-o casă aparent bântuită, care începe să se comporte ciudat. Mobilierul este rearanjat, luminile se sting, iar periodic se aud șoapte blânde. Apoi, se aude un ritm puternic de tobă, în timp ce o voce răuvoitoare îi ordonă jucătorului să-și omoare ghinionul însoțitor. Este unul dintre cele mai unice momente din joc, care, din păcate, se încheie mult prea repede.

Secvența coșmarului – Max Payne

În seria Max Payne, personajul titular nu este un bărbat care să fie luat cu ușurință. Este un detectiv grizzly, unul care este capabil să înfrunte legiuni de mafioți și corporații corupte. Max Payne se concentrează în primul rând pe acțiune, dar există și o mulțime de momente întunecate.

Un segment înfiorător al jocului îl vede pe Max traversând propriul său coșmar. Jucătorii iau parte la acțiuni precum mersul pe frânghie peste șiruri de sânge și urmărirea sunetelor unui copil care plânge într-o casă asemănătoare unui labirint. Este o secvență ciudată, dar care tinde să fie destul de memorabilă în rândul fanilor.

The St. Denis Vampire – Red Dead Redemption 2

Red Dead Redemption 2 este o epopee occidentală care se învârte în jurul haiducilor și pistolilor. Elementele horror puternice nu sunt în fruntea listei. Cu toate acestea, jocurile dezvoltate de Rockstar nu duc lipsă de ciudățenie și de întâlnirile ocazionale deranjante.

Un astfel de episod macabru implică un vampir care urmărește străzile din St. Denis. După ce descoperă o colecție de indicii, jucătorii se pot confrunta cu sângele care se sărbătorește pe gâtul unei victime nefericite. Când este împins, acest Nosferatu asemănător va încerca să facă jucătorului următoarea masă.

Luna – Legenda lui Zelda: Masca Majorei

În general, stilul artistic al seriei The Legend of Zelda nu se pretează bine imaginilor macabre. Deși aventurile lui Link sunt pline de multe pericole, de obicei nu există multe care să justifice sentimente de teroare.

The Legend of Zelda: Majora’s Mask reprezintă o mică excepție. Oricine se uită la Lună se va înspăimânta. Expresia sa este cu siguranță macabră, având ochi mari și nebuni, precum și un mârâit tulburător. Este o imagine care este greu de uitat în curând, desigur.

Shalebridge Cradle – Thief: Deadly Shadows

Thief: Deadly Shadows, ca și seria în ansamblu, este o experiență centrată pe stealth. Cu toate acestea, un element care face ca Thief: Deadly Shadows să iasă în evidență față de restul este faimosul nivel „Robbing the Cradle”, un segment plin de pericole atât reale, cât și imaginare.

Navigarea în Leagănul Shalebridge bântuit este o experiență intensă. Clădirea are o minte proprie, obligând spiritele foștilor săi deținuți să cutreiere din nou holurile. Injectarea elementelor de supraviețuire horror într-un joc axat altfel pe stealth îl prinde pe jucător cu garda subterană într-o manieră extrem de eficientă.